Anti-avort

“Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele.
Te voi lăuda, că sunt o făptura aşa de minunată” (Psalmul 138)

Copil sau ghem de celule?

Majoritatea oamenilor nu ştiu ce se întâmplă în timpul unui avort. Nici femeile care au avortat nu ştiu că de fapt au omorât un copil. Ele “au auzit” că de fapt până în luna a treia este doar un ghem de celule şi nu un om adevărat. Nimic mai fals! Viaţa începe în momentul concepţiei.

Mamelor! După 8 săptămâni când se efectueză avortul, copilul are deja toate organele formate. Simţurile sunt prezente: ei simt durerea şi avortul devine un măcel. Le bate inima dar apoi se opreşte când va fi rupt în bucăţi prin chiuretaj sau prin aspiraţie.

Nu vă lăsaţi înşelate! Avortul nu este soluţia! Infomaţi-vă serios asupra tuturor consecinţelor avortului şi sfătuiţi-vă cu femei care au mai făcut avort. Nu vă lăsaţi copleşite de situaţie indiferent care ar fi aceasta. Dacă Dumnezeu a pus sufletul în copilul din pântecele vostru, El vă poate scoate din valurile mării, oricît de mare ar fi furtuna. Trebuie doar să îi cereţi ajutorul, iar aceasta nu vă costă nimic.

Cantecul unui copil din burta unei mame!!

MARTURIE!!!!

Era luna februarie cand am aflat ca sunt insarcinata…eram inca la liceu ultimul an…i-am dat vestea prietenului meu sperand ca imi va spune sa il pastram, dar din pacate nu as psus asa… ma obliga intr-un fel sa fac avort ca sunem prea tineri….intr-un tarziu am hotarat sa merg la ecograf…era asa mic si gulce…un ghemotoc de copilas, iar o asistenta lauda copilasul ca e perfect sanatos .. “Doamne-ajuta” ca o sa am un copil minunat nestiind ce vreau sa fac…deja simteam cum misca propriul meu copilas in mine…a venit ziua cand a aflat mama mea…m-au dus la spital si m-au internat…dupa 2 zile mi-au dat ceva pastile…mi-au dat prima tura de pastile,nu am simtit nimic…dupa a doua tura am simtit cum misca foarte tare copilasul meu…(se chinuia…era in ghiarele mortii)iar dintr-o data nu am mai simtit nimic…
dupa ce s-a intamplat am avut vise in care plangea si ma intreba de ce am lasat-o?de ce nu am tinut-o?
mi se sfasie sufletul…tot ce imi doresc acum… mi-as da viata sa o vad macar cum arata…sau sa o am iar in pantece…dar nu se mai poate…

picioarele plapande nici cand nu vor putea sa alerge prin iarba uda diminetii
pentru ca ele mi.au fost stivite inainte sa salute rasaritul de soare…
nici zmeul de hartie colorata nu-l voi urmari,
cum se inalta in vazduh nu-l voi putea privi…
caci ochii mei au fost distrusi cand inca in intuneric statetam pierdut…

degetele mele nici cand nu se vor intinde spre cununa de invingator sa o atinga…
caci alergarea mea s-a incheiat cu mult timp inainte sa fac eu primii pasi…
buzele si gura mea nici cand nu vor putea gusta din fructele ce cresc pe-acest pamant…
caci tu nu m.ai iubit, stiai ca-i un pacat…,
dar totusi ca pe un fruct nedorit m-ai aruncat…
inaltimea mea nu va fi niciodata, pe peretele casei masurata…
caci cresterea mea a fost oprita cand nimeni inca nu ma vazuse…
nu voi sta niciodata pe un deal, nu voi fi purtat in brate, nu voi auzi te iubesc
nu voi putea plange si nici rade pt ca eram pe drum dar ne iubit de aceea mama m-a parasit…n-am fost iubit si asta era vina mea ce-a mare…

Controversata spaima a avortului!

Potrivit estimărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în întreaga lume sunt practicate zilnic 40 până la 60 de milioane de avorturi. De fiecare dată, miracolul unei noi vieţi este ucis în pântecele unei mame şi îndepărtat.

În discuţiile opiniei publice pe tema avortului şi a cazurilor în care poate fi permisă practicarea lui, abia dacă se vorbeşte despre copilul nenăscut, în schimb, este în permanenţă accentuat dreptul femeii, care, după cum se invocă, trebuie să poată decide liber dacă doreşte să aducă pe lume un copil sau vrea să “întrerupă” sarcina. Un copil va schimba întreaga ei viaţă. Dacă acest lucru i se pare nepotrivit sau incomod, nu i se poate pretinde să poarte o sarcină. Avortul este prezentat ca soluţie ideală la “problema” ei. O mică intervenţie şi viaţa poate continua la fel ca înainte.

Foarte rar se aude ceva despre riscurile legate de un avort, înaintea oricărei operaţii, pacientul vrea să fie lămurit cât mai exact cu privire la eventualele consecinţe negative. În schimb, în cazul consultări lor în probleme de sarcină, femeile sunt adesea informate doar într-un mod fragmentat cu privire la riscurile unei întreruperi.

În afara urmărilor fizice, şi consecinţele de ordin psihic pot da naştere la probleme. O traumă avortivă poate fi explicată în maniere Toarte diferite. O multitudine de simptome pot fi grupate şi rezumate prin termenul de sindrom post-avortiv (SPA). Aici sunt cuprinse: sentimentele de vinovăţie, plânsul nemotivat, stările de frică, depresiile.

În timp ce SPA este prezentat de către adversarii avorturilor ca o realitate dovedită ştiinţific, susţinătorii avorturilor contestă cu vehemenţa existenţa unor asemenea traume, în mod efectiv este dificil să se măsoare în mod ştiinţific – constatându-le din punct de vedere statistic şi făcându-se trimitere fără echivoc la avort – sentimentele de regret şi teamă sau dereglările respectului de sine. În orice caz. majoritatea cercetătorilor din cele două categorii sunt de aceeaşi părere în ce priveşte faptul că, în mod normal, avortul este “stresant şi dificil din punct de vedere emoţional pentru majoritatea femeilor”, pentru a folosi cuvintele cercetătoarei americane Mary K. Zimmermann, de la organizaţia “Pro Choice”.

În cadrul unei pagini de internet având titlul “Primul homepage informativ pentru tineri şi educatori”, Jasmin Stolle scrie: “Nimeni nu are dreptul să împiedice o femeie să se decidă împotriva copilului ei. Morala şi apelul la conştiinţă nu reprezintă în nici un caz o cale, ci informaţia clarificatoare şi asta cât mai din timp cu putinţă.” “Informaţia” ei este însă oricum altfel decât cuprinzătoare şi clarificatoare. După prezentarea câtorva date statistice, este reclamat dreptul femeilor la autodeterminare şi sunt atacate guvernele conservatoare şi restrictive. Apoi urmează un scurt paragraf în care sunt descrise în câteva cuvinte cele două metode avortive mai des folosite. Textul se încheie cu o descriere necritică a pilulei avortive RU 486: în care nu sunt deloc amintite problemele fizice şi psihice care pot apărea şi care sunt foarte serioase.

Dr. Susan Stanford este psiholog şi o persoană direct interesată. În cartea “Miriam… de ce plângi?”, ea afirmă: “Este cunoscută marea pierdere pe care o suferă femeile în urma unui avort spontan. E cu adevărat iresponsabil ca acele femei care stau în faţa unui avort să nu fie făcute conştiente de faptul că le stă înainte aceeaşi suferinţă.” Iar Karin Stuck adaugă în alt capitol al cărţii sus-menţionate: “Cine respectă cu-adevărat şi nu susţine doar verbal că respectă libertatea personală a femeii în perioada încărcată de conflicte a gravidităţii, trebuie să-i spună întregul adevăr, inclusiv cel cu privire la SPA, şi n-o poate amăgi cu jumătăţi de adevăr.” Oare organizaţiile care apără drepturile femeilor nu sunt datoare faţă de cele pe care le reprezintă, să le înfăţişeze în mod sincer toate consecinţele” posibile ale unei asemenea decizii dificile?

Toate femeile aflate în conflictul determinat de o graviditate se află şi sub uriaşa presiune a mediului din jur. Eventual locuinţa este prea mică şi nu sunt bani. Poate că tatăl copilului ameninţă c-o părăseşte pe partenera lui rămasă însărcinată. De asemenea femeia poate fi copleşită de teama fată de responsabilitatea unei educaţii sau de îngrijorarea că va trebui să crească un copil handicapat. Este posibil ca viitoarea mamă să nu-şi fi terminat încă studiile, iar prietenii, părinţii şi sfătuitorii să aibă păreri contradictorii cu privire la acest subiect.

În miezul acestui câmp de tensiuni este nevoie de mult curaj pentru a lua atitudine în favoarea copilului şi a înfrunta greutăţile ulterioare inevitabile. Nu în ultimul rând, având sentimentul că singură nu poate reuşi aceasta, femeia vede adesea avortul ca singura cale de scăpare.

În acest sens, nu este suficient doar să se tragă un semnal de avertisment în privinţa avorturilor. Femeile aflate în această situaţie au nevoie de consiliere şi ajutor, pe care le vor primi cel mai bine de la cineva în care se pot încrede pe deplin. Aici suntem cu toţii provocaţi. Avem noi ochii deschişi pentru problemele celorlalţi? Suntem dispuşi să fim alături cu sfatul şi cu fapta de o femeie care nu vrea să-şi ucidă copilul? Aici se cere dovedită o iubire adevărată şi practică faţă de semenul nostru. Este un câmp vast de lucru pentru toii aceia care au experimentat dragostea lui Isus şi doresc s-o ofere mai departe şi altora-totodată şi un privilegiu de a ocroti şi preţui o mică parte din minunata creaţie a lui Dumnezeu.

AVORT.RO

Avortul – chirurgical si hormonal – inseamna CRIMA !

Si este cea mai oribila, caci mama isi omoara propriul copil. Avortul, intrucat intrerupe o viata autonoma, care exista in stare perfecta, constituie ucidere, embrionul fiind viata autonoma si existenta de sine, persoana cu toate drepturile din momentul conceperii. Ovulul fecundat, embrionul, pruncul, copilul, adultul sunt simple stadii de evolutie si maturizare ale aceleiasi vieti omenesti, a aceluiasi om!

Precum copilul ce s-a nascut are dreptul la viata, asa si cel ce este in pantece, fie el de cateva luni, o zi sau un ceas, are acelasi drept la viata ca si ceilalti oameni.

Astazi �n tara se inregistreaza aproape un sfert de milion de avorturi pe an! Un sfert de milion de crime asupra unor suflete nevinovate !

“Dreptul la Viata” este o campanie nationala anti-avort initiata de catre Cristian Drossu si promovata prin intermediul websiteului www.valceaplus.net.

Detalii, marturii despre avorturile chirurgicale si hormonale puteti gasi aici – http://valceaplus.net

Va invitam sa postati in partea inferioara a paginii comentariile dumneavoastra legate de aceasta initiativa.